Interviu cu Carmen Cristescu

Pe Mihai l-am cunoscut acum mai bine de 3 ani cand a participat la un eveniment de Action Centred Leadership la Axioma. Ulterior am avut ocazia sa lucram impreuna pe durata cursurilor de project management CompTIA Project+ si PMP Exam Preparation.

Pe 29 ianuarie 2016 Mihai a trecut cu succes examenul de certificare CompTIA Project+ si ne-a facut bucuria de a ne acorda acest interviu, in ideea in care experienta lui legata de acest examen i-ar putea ajuta pe cei care-si doresc sa parcurga un traseu similar.

De curand, Mihai a acceptat sa colaboreze cu echipa noastra de traineri ca trainer de Project Management.

Cine este Mihai Mlesnita?

” Am 29 de ani, am terminat facultatea de Informatica Economica din cadrul Universitatii Romano-Americane si un Executive MBA la Hult International Business School in Londra.

Desi pe cartea de munca sunt incadrat ca programator, nu am mai facut asta din facultate. Mi-am inceput cariera ca trainer ECDL, apoi am lucrat ca inginer de suport pentru o aplicatie care rula pe Linux, trainer Linux la o universitate Cisco, administrator de sistem, presales, postsales, inginer de support senior, tester, test manager, manager de operatiuni, team leader si de vreo 4 ani lucrez aproape exclusiv ca project manager pe cel mai mare proiect de Cloud development al IBM. Sunt certificat Agile de catre PMI (PMI-ACP), iar de la Comptia am certificarile Project+ si Linux+. ”

Cu ce te ocupi la job? Ce te atrage la meseria de Project Manager?

” Din fericire (sau in functie de moment, din pacate) nu prea sunt 2 zile la fel la job. In cadrul proiectului curent, trebuie sa lucrez cu oameni de pe 4 continente sa ma adaptez la asteptarile si pretentiile multora dintre ei, si la randul meu, sa le exprim pe ale mele (da, si sa ma asigur ca sunt duse la bun sfarsit). Cum natura proiectului este de development, orizontul nostru este reprezentat exclusiv de catre urmatorul release, asa ca in fiecare zi, trebuie ³doar² sa ne ocupam de cele mai importante cerinte (adica toate). Partea si mai interesanta este ca acum aproximativ 3 ani am inceput o tranzitie catre Agile, care a fost mult mai dificila decat ar fi putut oricare dintre noi sa estimeze. Rolul meu punctual, este sa ma asigur ca o anumita componenta functioneaza ireprosabil (si evident ca este perfecta ) insa metodele folosite se schimba periodic. Cumva, asta este motivul pt care nu prea sunt 2 zile la fel. ”

Te rog sa ne povestesti o intamplare / situatie (din proiecte) de care-ti amintesti cu drag.

” Dupa ceva vreme, astfel de povesti se aduna, si cumva, ceea ce atunci era senzatia zilei, acum este doar inca o intamplare la dosar. Daca totusi ar fi sa aleg doar una, as zice ca ce-a mai recenta ( si relevanta ) a fost intr-un moment in care tot proiectul se reorganiza ( tot middle si upper management-ul a fost schimbat, pastrandu-se doar oamenii tehnici, team leads, si cativa PM ).

In focul reorganizarii, fiecare echipa era pusa sub un atent review, si se cautau alternative (chiar daca acestea poate nu erau necesare). Cand a venit randul nostru, “competitia” era formata dintr-o echipa US-Franta care se ocupa cu acelasi lucru, de mult mai mult timp, cu un numar mult mai mare de oameni si logistica, si de la care noi mostenisem sarcina in proiect. Presiunea a fost ca proiectul sa revina la setup-ul initial, format din americani si francezi, insa eu fiind aici, am cerut o evaluare si mai stricta, bazata exclusiv pe argumente relevante situatiei proiectului nostru.
Ajuns in sedinta in care trebuia sa se ia si decizia (cu vicepresedintele, echipa de arhitectura, managerul echipei de ofertare si altii, nu neaparat mai putin importanti), mi-am expus cazul, iar cand am terminat, ceilalti nici nu au vrut sa mai incerce. Ba chiar mai mult, cineva a facut o gluma, ca parca si echipa US-Franta si-ar dori sa ne contracteze pentru anumiti clienti.
Pentru cei care vor cifre, acestea au fost: noi eram cu peste 90% mai ieftini (salarii in US-Franta vs salarii in Romania, plus un numar redus de oameni), ei ofereau development, noi ofeream development, testare, si support level 3, ei taxau separat orice schimbare, pe cand noi le acceptam fara schimbarea intelegerii financiare initiale.”

Te rog sa nominalizezi top 3 provocari in meseria de PM?

” Greu… Adica…nu e greu sa gasesc 3 (sau 10), e greu sa decid care sunt demne de top. Cred ca prima ar fi abilitatea PM-ului de a intelege ce se intampla in proiect, si de a se face inteles in directiile pe care vrea sa le transmita. Pe scurt – comunicarea eficienta.
Observ de multe ori ca PM-ul poate sa ajunga sa traiasca in lumea lui, sa faca promisiuni catre vanzari, in timp ce tehnicii rad si plang in acelasi timp, cand afla ce se comunica deasupra lor (rad pentru ca stiu ca nu se va intampla, plang pt ca stiu ca tot ei vor fi trasi la raspundere).

O alta provocare, mi se pare ca este obtinerea buy-in-ului echipei. Uitandu-ma in jur, cred ca doar un alt coleg de-al meu (PM), se mai abtine in a face promisiuni managementului inainte de a discuta provocarea cu echipa. Eu personal, am avut numai de castigat de fiecare data cand am ales sa discut cu ei, inainte de un meeting de strategie sau inainte sa ofer promisiuni mai departe. M-au oprit din a face promisiuni pe care evident nu as fi putut sa le onorez, mi-au oferit alternative, uneori mult mai bune decat ceea ce se cerea, si au venit si cu idei cu adevarat inovatoare, care au aparut din oportunitati tehnice, pe care eu probabil le-as fi omis. Unii project manageri se considera “sefii” proiectelor.

Eu consider ca rolul meu este acela de a facilita buna comunicare si interactiune in proiect, astfel incat asteptarile clientului sa fie atinse (chiar daca asta inseamna cateodata si putin lucru la managementul asteptarilor). Ultima, dar nu neaparat cea mai putin importanta, fiind mentinerea unui echilibru intre calitate, timp si cost. Stiu ca suna deja a cliseu, dar este adevarat.

Toata lumea isi doreste sa aiba produsul ieri, fara absolut nici un defect, si daca se poate sa fie si gratis. Ca sa nu mai vorbim de suport. Evident ca acesta trebuie sa fie gratis, pentru ca in fond, nevoia de suport a aparut din greselile echipei de development, nu? NU!!! Aici, sunt un mare suporter al ideii Agile, care zice ca suntem gata sa imbratisam orice schimbare, in orice faza a proiectului, insa exclusiv in situatia in care clientul participa la toate sedintele (de status si nu numai) la care este invitat.

Nu de alta, dar daca e acolo si observa progresul, va intelege destul de repede ca 9 femei nu vor face un copil in 1 luna, si ca gemenii sau tripletii nu prea sunt programati. ”

Care este secretul tau ca PM

” Nu cred ca am un secret anume. Sau daca am, nu il tin intentionat. Prefer sa fiu deschis, transparent cu nevoile si asteptarile mele, pentru ca toata lumea sa inteleaga ca atunci cand pun presiune intr-o anumita directie, nu o fac pentru ca am baut prea multa cafea dimineata, ci pentru ca organizatia/proiectul/clientul are o nevoie stringenta. De asemenea, ma consider un “life long student”. Unii ma intreaba de ce inca ma duc la cursuri, sau “pierd timp” citind tot felul de carti “plictisitoare” despre project management, motivare, sau chiar solutii tehnice. Un curs astazi, poate ma va ajuta sa planific un proiect cu 5% mai bine. O carte maine, poate ma va ajuta sa misc lucrurile cu 3% mai repede. La final de an, sigur voi iesi in fata celor care nu au facut asta. ”

Ce face Mihai in afara orelor de program?

” In afara de overtime, nu? Pai, in putinul timp care imi mai ramane dupa munca si educatie, marturisesc ca sunt un impatimit al vitezei.

Sunt motociclist de aproape 6 ani de zile, si sofer de mai bine de 10. Cu motocicleta, dupa ce am experimentat circuitul de la Serres (Grecia), am inteles de ce toata lumea zice ca e mai bine pentru toata lumea sa iti arati abilitatile intr-un mediu controlat.

Unul din pretendentii la cupa Romaniei de atunci a zis intr-o reclama TV facuta de Politia Romana: “Daca esti tare, hai cu noi pe circuit, nu pe strada printre incepatori si batrani.” sau cum ar spune americanul “Pick on someone your own size”.

Legat de masina, cred ca cele mai interesante concedii, mi le-am petrecut in mare parte in masina. Condus cateva sute de km, vizitat, dormit, apoi plecat mai departe.

Unii obosesc, eu nu. Chiar imi place mult.

In afara de asta, imi mai place sa inot (desi nu sunt neaparat si foarte bun la asta) si de curand am descoperit parcurile de Aventura. ”

Ce inseamna pentru tine certificarea CompTIA Project + Project Manager? De ce le-ai recomanda altora sa mearga pe acelasi drum?

” Pentru mine Comptia Project+ inseamna putin mai multa incredere in mine. In ultimele 2 joburi (adica ultimii aproape 8 ani) am lucrat in multinationale, ceea ce inseamna ca oricand puteam fi mutat pe un alt proiect.

La un anumit moment dat, m-am suparat putin pe cineva din companie, pentru ca a trimis o varianta neactualizata a CV-ului meu catre un potential stakeholder. Cand m-am dus sa imi exteriorizez nemultumirea (cu toate ca primisem pozitia), superiorul meu direct, care era de fata, mi-a explicat foarte calm, ca o certificare, sau o experienta in plus la CV, nu au decat rolul de a imi obtine un interviu. Nimic mai mult. Restul depinde de mine.

Aceasta certificare pentru mine inseamna ca EU stiu ca atunci cand mi se va cere sa aplic aceste cunostinte, voi face o treaba excelenta. ”

Ce le recomanzi celor care ar dori sa urmeze acest traseu de certificare?

” Sa fie atenti la explicatiile de la curs, sa se implice, sa puna intrebari, apoi sa nu sara vreun pas cand vine vorba de pregatire. Cartea de la Sybex e foarte foarte buna. Testele de pe CD la fel. E pacat sa nu te folosesti de niste resurse daca oricum le ai la dispozitie. ”