Ce abilitati sa dezvolti ca trainer

Notă: Acesta este transcriptul înregistrării live din data de 17 februarie 2024.

Cristian: Salutare tuturor. Bun găsit.
Sunt Cristian și împreună cu Marian vom încerca, la acest episod de podcast Axioma, să răspundem la întrebarea “Ce abilități este necesar să dezvolți ca trainer?”.
Bun găsit, Marian!

Marian: Salut Cristian!

Promisiunea facută cursanților

Cristian: Înainte de înregistrare, am găsit într-o sală de training eticheta (cu numele) unui participant pe care scrie următoarele:
Salut, ți-am pregătit o experiență memorabilă! Ca să profiți la maxim de prezența ta aici, pune întrebări, fii deschis și împărtășește din experiența ta, implică-te și interacționează cu ceilalți participanți Spor! Echipa Axioma.
Better people, better results!

Marian: Așa este.

Cristian: Recunoști textul?

Marian: Da, recunosc, sigur că da, sigur ca recunosc.
Îmi amintesc, nu știu, cred că în 2008, am decis să printăm un mesaj pe spatele acestei etichete.
Sigur, noi în față vedem numele participantului, participantul din spate vede această informație și e ca un fel de promisiune că “o să fie bine” ce se întâmplă aici. 

Mai ales că uneori participanții vin de dimineață. Nu știu, nu se cunosc cu ceilalți, se așează, își aleg un loc, își pun eticheta asta în față și ăsta este primul lucru care le sare în ochi… și iată ne asumăm rolul ăsta de traineri profesioniști, venim și le oferim inclusiv promisiunea și încercăm să ne ținem de ea de fiecare dată.

Cristian: Corect.
Însă promisiunea pune ceva presiune pe trainer.

Marian: Pune, pune, sigur că da, da, da.
De aceea trebuie să fii pregătit.

Cristian: Ideile cheie care să subînțeleg din lucrul ăsta, din textul ăsta, de care am vorbit puțin mai devreme, sunt ca tu să fii un trainer bun, nu știu, să îți faci treaba bine.
E un fel de elevator pitch, pentru un trainer bun ar fi să oferi o experiență memorabilă, după care să răspunzi la întrebări și să încurajezi interacțiunea între participanți.

Marian: Da, corect

Cristian: Cum ți se pare chestia asta?

Marian: Păi, mi se pare că asta trebuie să faci tu ca trainer și dacă faci lucrurile astea bine, participanții o să îți ofere acel statut de trainer profesionist, cum poate fiecare dintre noi își dorește să fie.
O să spună că trainingul a fost un succes, că experiența a fost extraordinară, că au plecat cu ceva de aici.

Da, de obicei, cam astea sunt lucrurile care se întâmplă, dar desigur că dacă vrei să reușești să faci experiența memorabilă, să răspunzi la toate întrebările, să încurajezi sau să susții interacțiunea dintre participanți trebuie să te și pregătești în mod corespunzător.

Prima abilitate a unui trainer

Cristian: Și practic am putea porni de la prima abilitate pe care ar trebui să o aibă un trainer. Care ar fi aceea?

Marian: Da, prima abilitate, hai să spunem combinată sau competență cu un nivel de cunoștințe este să știi totuși despre domeniul în care tu vrei să ții training. 

Spuneam și în episodul trecut, când vorbeam cu Nicoleta, este important să pleci de undeva de unde deja știi ceva bine.
Da, și asta îți dă confortul că ai putea să transmiți informația asta către alții.
Sigur, s-ar putea să fie nevoie să înveți mai mult, s-ar putea să fie nevoie să completezi ceea ce crezi tu că știi deja bine, poate asta nu este sufficient și atunci poate că trebuie să-ți definești dacă vrei un fel de perimetru.
Să-ți dai seama ce e prea puțin și lumea nu o să considere că a fost o experiență valoroasă pentru că au aflat prea puțin din ceea ce îi interesa, dar desigur și ce este prea mult.

Da, trebuie să tragem o linie undeva, pentru că nu este singurul training pe care o să-l ținem, o să mai vină și a 2-a sesiune și a 3-a sesiune și în timp poate facem versiunea de avansați a aceluiași titlu de curs și atunci are sens să separăm cumva lucrurile, să tragem linia undeva.

În trecut, obișnuiam ca pe temele pe care încă nu simțeam că am tot ce îmi trebuie la pachet, să merg și să citesc.
Dar nu mai fac neapărat lucru ăsta, există informații pe YouTube, există posibilitatea să mergi tu la alte cursuri, să te certificati ca trainer pentru un anumit subiect.
Da, nu știu, pentru leadership și să spunem da, sau pentru Agile, și asta te va îmbogăți și cu alte lucruri pe care poate nu puteai să le iei doar prin citit, dar pentru cei care sunt la început de drum aș recomanda acest sport:
Mergem pe Amazon sau în altă parte, nu știu, Apple Books, luăm acolo top 3 titluri le citim și s-ar putea să avem o surpriză, respectiv sunt teme care se repetă într-o carte și altă carte, asta pe principiul frecvenței îți arată că astea sunt subiecte relevante pe care ar trebui să le stăpânești, sunt lucruri care pot părea poate, ce știu eu, un pic excentrice, da?
Sau exotice și poate nu merită să le acordăm atenție, e bine să știi tu despre ele că s-ar putea să primești întrebări și, desigur, sunt lucruri pe care tu cu mintea ta de acum le vei considera niște prostii.

N-o să le incluzi vreodată în cursurile astea, o să zici “A, ok, e așa o treaba, s-a vorbit și despre asta, dar nu e neapărat ceva relevant” și asta te ajută să știi să stăpânești conținutul pe care ulterior va fi nevoie să-l expui către participanți pentru că vezi tu, dacă nu știi nici măcar conținutul, ce training să livrezi?! Da…

Cunoștințele trainerului

Cristian: Până la urmă, cunoștințele astea sunt chiar în miezul poveștii, nu?

Marian: Păi da, e ca la tort. Știi…
Deși partea vizibilă poate fi frișcă, tortul, ca să poată să fie consumat și să ofere o experiență culinară excepțională, are nevoie și de blat, și de însiropare, și de alte lucruri care nu sunt neapărat vizibile.

Cristian: Da, dar fără de care nu se poate tortul respectiv.

Marian: Ca să facem o glumă, prea multă frișcă s-ar putea să-ți producă chiar greață.

Cristian: Da, corect, corect…

Marian: Ok.

Abilitatea de a expune cunoștințele

Cristian: Următoarea abilitate?

Marian: Păi, probabil că dacă tu ai dezvoltat aceste cunoștințe, le poți expune.
Expunerea nu este singura manieră. Gândește-te așa, că pentru trainer, e nevoie să găsească acel balans între capacitatea lui de a expune ceva și capacitatea participantului de a absorbi exact acel lucru care a fost expus.

Și atunci, pentru asta avem nevoie de structurarea conținutului, structurarea și expunerea lui și în alte formate, de exemplu utilizarea de slide-uri PowerPoint sau, de exemplu, folosirea unui flipchart sau mai știu eu ce alte instrumente cu care tu vizual să poți să oferi această experiență participanților.
Pentru că făcând această chestiune posibilă, tu poți să transmiți mult mai ușor.
Și mai ai un avantaj, că poți să dai un ritm acelei experiențe și că poți să controlezi câtă informație transmiți.
Da? Pentru că, nu știu, dacă ajungi la 60 de slide-uri sau la 20 de slide-uri sau la 10 slide-uri… ajunge să fie mai predictibilă experiența, da?
Cât anume transmitem, cu ce ritm și cu ce nivel de complexitate.

Cristian: OK.
Deci, ca să sumarizăm, trebuie să știi suficient despre tema trainingului, să pui știința asta în scris.

Marian: Da, da!

Cristian: Pe acele slide-uri, nu știu ce ar mai fi aici…

Marian: Caiet, caiet de lucru!
Caietul participantului de exemplu sau manual

Cristian: Și să dai drumul la prima sesiune!

Marian: Da, dai drumul la prima sesiune, da.

Cristian: Este suficient?

Marian: Păi da, este într-o oarecare măsură, imaginează-ți în felul ăsta:
Dacă ai putea să ții, nu știu, un fel de discurs sau un speech, este acest “lecturing mode” sau monolog, dacă pot să zic așa, te califici.

Ca să facem o glumă, pentru un webinar –  pe care mulți le numesc traininguri de fapt  dar sunt webinare în sensul în care mai degrabă sunt o expunere – trainerul vorbește, ceilalți ascultă, maxim pun întrebări și poate primesc și răspuns la ele dar, însă, ce știu, pentru 30 de minute, pentru 60 de minute, pentru 90 de minute, da?
Adică, o oră și jumătate, poate fi o temă bună exprimată cu o structură clară, cu niște exemple relevante și participanții să fie mulțumiți, nu?
Aș considera că ăsta e cumva primul nivel, dacă reușești să faci asta, te califici pentru următorul.

Cristian: Dar eu zic că încă nu ești trainer!

Marian: Mă rog, ești un procent dintr-un trainer, da.

Cristian: Ai putea fi un specialist pe tema respective.

Marian: Da, da exact.
Adică, da. Ia gândește-te poate că tu nu ești de meserie trainer dar vrei să îți dezvolți oamenii prin training și ești, nu știu, un manager de vânzări, cum a fost și cazul tău când te-ai alăturat echipei Axioma ca trainer. 

Ai plecat din perspectiva asta, nu?
Ai venit ca manager de vânzări, sigur, trecuseși și aveai o experiență interesantă în mai multe domenii de activitate, înțelegeai cum se conduc oamenii, înțelegeai ce trebuie să știe oamenii să facă ca să vândă, înțelegeai un proces de vânzare, și dacă-ți mai amintești, ce a fost primul lucru pe care l-ai făcut?
Te-ai apucat să faci slide-urile respective să scrii materialul, da?
Mai aveam noi slide-uri, ai mai avut tu experiența și ideile tale și uite așa ai pus cap la cap primele materiale de de training pe vânzări. 

Da? Dacă-ți mai amintești, că n-a fost suficient?
N-a fost suficient, pentru că atunci când vrei să le expui, ca să ai cu adevărat impact, trebuie să mai incluzi și niște vehicule de comunicare, nu știu…Componente empatice, întrebări, exemple, poziționări, beneficii “Dar de ce discutăm noi despre pașii vânzării?”.

 
De exemplu, de ce sunt importante?
Pentru că toate creează cumva relevanță pentru participant și în felul ăsta experiența și absorbția de conținut este mult mai bună. 

Da? Deci, trebuie să mai faci și acest lucru.
Eu personal am acest ritual când lucrez cu un trainer care e la început, vine cu materialul propriu sau creează un material sau folosește un material de-al nostru, și pe mine nu mă interesează livrarea cursului, vreau să aud la fiecare slide care-i logica din spate să primesc răspunsul la întrebarea “dar de ce nu uităm noi la slide-ul ăsta”?

Cristian: Da, corect.

De la simpla expunere la crearea de valoare pentru participanti

Marian: Cu ce îl ajută pe participant că am pus un slide?
Și atunci, se produce un fel de a doua rafinare a înțelegerii pentru că îți dai seama că nu tot ce știi tu trebuie pus pe slide-uri.
Și astea e unul din păcatele, dacă vrei, al trainerilor la început de drum, că îneacă populația cu multă informație care e nenecesară și le permite în felul ăsta, dacă vrei, să decanteze ce este cu adevărat relevant. Și e greu să tai slide-uri, știi, că tu le-ai muncit, tu le-ai făcut.
Dar odată ce le tai și vii dintr-o poziție din asta mai suplă, da, o să vezi că are și efect asupra participanților.
Cred că acum ai mai făcut încă un pas de la o expunere la o expunere cu convingere, o expunere cu relevanță care susține retenția participanților.
Dar desigur că încă nu ești trainer!

Despre cine este trainingul

Cristian: Corect!
Dacă ar fi să faci o alegere, trainingul este despre trainer sau despre participanți?

Marian: Ha, Ha!
Asta-i o întrebare capcană cumva? Sau?

Cristian: Nu, nici pe departe.

Marian: Nu? OK.
Păi uite niște perspective. Hai să mă pun eu în locul participantului. Da?
Gândește-te așa, sunt evenimente din astea de învățare, cum sunt conferințe(le) sau master class-uri, când autorul să zicem unui concept, unei idei, vine și prezintă chestia asta, foarte des participanții folosesc expresia mă duc să-l văd pe..Mă duc să îl văd pe Jordan Peterson, mă duc să-l văd pe Gary Vee.

Mă duc să văd pe cineva, nu contează.
Și după cum vezi, focusul este spre a consuma, spre a devora, dacă vrei, experiența asta de a întâlni pe cineva, de a îl vedea manifestându-se, de a vedea persoana aceea în acțiune.
Da? Eu personal îmi amintesc că am fost la câteva astfel de conferințe unde am văzut câteva doamne (ale trainingului românesc) să le spun, da, sigur cu respectul cuvenit și cu admirația de asemenea la locul ei, explorând subiecte pe care eu le vedeam complet diferit.
Și atunci mi-am propus să merg și data viitoare, mi-am propus și data viitoare să, nu știu, s-o văd pe Roxana sau pe Mihaela sau (pe) cine a avut ceva de prezentat atunci.
Da? Pentru că vrei să vezi omul, ideile sunt acolo, sunt și astea importante, sunt și astea fascinante, dar e mult din experiența asta de… cumva de Show, de carismă, de personalitate proprie, da?… OK.
E adevărat că și aici sunt uneori traineri sau vorbitori sau speakeri care uită că este vorba și de participant. 

Și dacă ar fi să facem așa o paralelă, e frumos ce se întâmplă acolo, probabil că nu rămâi cu prea mult, experiența se stinge rapid și dacă iei în considerare nevoile participanților. probabil că nu poți să te oprești la partea asta de carismă, de energizare, de manifestare a personalității.
Da? E nevoie să mergi și-n zona de cunoștințe, e nevoie să mergi în zona de dezvoltare de…scuze, abilități, și de asta e nevoie să lucrezi cu fiecare participant în parte.
De aceea cred că fiecare din maniere e bună la timpul ei.
Da? Personal am fost fascinat de exemplu, să-l văd pe părintele marketingului (Philip Kotler), la Ateneul Român, vorbindu-ne. 

De ce? Pentru că tot conținutul era cunoscut pentru mine deja la momentul respectiv. Sau de exemplu să îl văd pe John Adair când a venit în București…
Da, experiență la fel de interesantă. Însă nu am avut atunci, am participat chiar și la un Master Class. Însă nu aș spune că atunci am învățat Action Centred Leadership.
Action Centred Leadership am învățat în sala de curs! Cu activități, cu interacțiunea cu ceilalți, cu împărtășire de experiențe.

Cristian: Perfect!
La seminarile CARTA pe care le-am derulat împreună…Ne spui tu câte sunt…că, că n-am ținut socoteala.

Marian: 21.

Cele 4 pălării ale unui trainer

Cristian: De fiecare dată avem un sondaj printre participanți, în ceea ce privește cele patru pălării pe care ar trebui să le poarte un trainer pe durata unui seminar.
Și aproape de fiecare data pe primul loc nu a fost instructorul, ci facilitatorul de fapt.

Marian: Da, da.

Cristian: Cum ți se pare chestia asta?

Marian: Păi cum li se pare și participanților.
Vezi că dacă ar fi să îmi amintesc așa statistica completă, cred că o dată a ieșit ANIMATORUL pe locul întâi, de vreo trei ori a ieșit INSTRUCTORUL pe locul întâi și în celelalte cazuri a ieșit FACILITATORUL.
Dar de fiecare dată instructor a ieșit aici pe locul doi, în astea în care Facilitatorul sau Animatorul au ieșit pe locul întâi.
Pentru că, vezi tu, lumea vine pentru a acumula, a achiziționa cunoștințe noi, pentru a-și dezvolta abilități deci partea de instrucție, să spun din povestea asta, e importantă. Dar devine la un moment dat, așa…un fel de factor de igienă. 

Te aștepți să fie acolo. Da? Nu te duci la un curs la care te aștepți să nu înveți. La care te aștepți ca trainerul să NU știe.
Da? Te aștepți să știe lucrurile astea. Ce creează acea emoție, ce creează experiența este interacțiunea cu ceilalți și activitățile experiențiale.

Cristian: Da. Eu aș vrea mai degrabă să ne concentrăm puțin, câteva minute, pe cei care în momentul ăsta se gândesc ei să devină traineri.

Marian: Mhm.

Cristian: Trebuie neapărat să fie niște showmen-i?
Trebuie să aibă super carisma?
Trebuie să comunice totul la perfecție?
Să aibă dicție? Să, nu știu, să fie un Super, Mega, Extra, specialist în domeniul respectiv sau lucrurile astea pot fi dobândite în timp?

Marian: De fapt, sunt doua întrebări, dacă înțeleg bine.
Da, una este dacă trainerul trebuie să fie așa și a doua, dacă poate să învețe să fie așa.
Da, păi aș spune că e bine ca fiecare să-și folosească la maxim talentele propria și să ne cunoaștem limitările. 

Poate că nu e în firea mea să spun o glumă la 5 minute și poate că dacă spun o glumă la 5 minute nu este în firea participanților să mă mai poată urmări.
(Ei) Nu mai știu dacă este despre glume, despre poante sau despre ce aveam eu să fac acolo. Dacă mergem într-un Team building, de exemplu, se schimbă povestea!
Unde nu e neapărat nevoie să acumulezi mult conținut sau să dezvolți abilități, este vorba de interacțiune. Și atunci asta poate să fie o schemă bună acolo.
Vestea bună este că în ambele scenarii există tipuri de activități experiențiale care creează acel efect de care vorbeai tu mai devreme. 

Da? Lumea simte energia. Simte..nu știu…Percepe acel “Je ne sais quoi” ca fiind CARISMĂ, da, ca fiind “UAU”, mamă, ce ne-a plăcut! Ce tare a fost experiența respectivă și talentele personale rămân talente personale.
Dar nu ar trebui ca cei la început de drum să se simtă cumva inhibați “Ahh, eu nu o să pot să fiu niciodată ca puncte, puncte” completați voi numele trainer-ului acolo.
“Eu nu am talentul ăla…” Nu!
Ai alte talente pe care o să le descoperi pe traseu și care, “by design”, împreună cu activitățile astea, o să te ajute pe tine să creezi efectul bun.
Dar în același timp să te asiguri că oamenii și învață ceva, că pleacă cu ceva din sala de curs.

Cristian: OK. Revenind la discuția inițială.
Până acum am înțeles așa: Te pricepi bine la un domeniu de activitate, la o temă, la un subiect și faci asta învățând practic lucrurile care lipsesc de acolo.
După care pui informația într-o schemă de conținut, poate pe slide-uri, nu?

Marian: Da, slide-uri, caiet de participant, manual, flipchart.

Cristian: Și introduci activități de echipă, experiențiale.
Asta e tot?

Marian: Pentru un prim pas aș zice că ar putea fi suficient.
De aici încolo e important să treci prin experiențe directe tu ca trainer, adică să livrezi de un număr de ori și când o să începi să livrezi, o să îți dai seama că  e nevoie să amplifici componenta vizuală. 

Componenta vizuală a prezentării

Marian: De exemplu, la CARTA sunt câteva idei despre niște practici despre cum concret să faci această amplificare vizuală de exemplu, sau cum să semnalizezi slide-urile, astfel încât pentru participanți impactul vizual să fie maxim!
Sau modul în care derulezi activitățile, în baza feedback-ului pe care-l percepi sau observând dificultățile pe care le au participanții în interacțiune, ai putea să începi să schimbi și să rafinezi modul în care sunt aceste activități poate, nu știu.

Instrucțiunile nu sunt clare sau poate e nevoie să le afișezi undeva pe durata activității sau poate că ai nevoie să ai conversații separate cu fiecare din rolurile din activitățile respective.
Și asta îți dă ocazia să rafinezi conținutul să faci îmbunătățire continuă. Și cred că mai e ceva – să încerci același tip de training în formate diferite.
Pentru că-i o provocare!
Una este să ții curs în sală 2 ore, una este să ții curs în online 2 ore. Una este să ții curs în sală, aceeași temă 2 ore, alta e să ții aceeași temă 2 zile. 

Da? O să ai ocazia să experimentezi cu alte activități sau invers, când vine vorba de a simplifica, minimiza, o să ai ocazia să vezi cum merge și cu mai puține activități și ce trebuie să incluzi ca să poți să compensezi lipsa acelor activități. 

Și asta cred eu cumva că te va ajuta după un număr de 20, 30 de ori, să ai acele “jocuri în picioare” și să te poți adapta mult mai ușor la grup, să poti să păstrezi firul roșu  în toată povestea cursului și indiferent de nivelul de pregătire al participanților, indiferent de preferința lor pentru subiect, indiferent de dorința lor de a colabora unii cu alții.

Soft skills vs hard-skills

Cristian: Sunt trasee diferite între trainerii de soft skills și cei tehnici?

Marian: Păi, într-un fel DA și-n altfel NU.
În sensul în care imaginează-ți că vorbim despre aceleași ingrediente.
Dar ca într-un cocktail, pot să difere concentrațiile. Pot să pun mai mult din sirop, pot să pun mai mult din sucul de fructe, să spunem, sau din alcool, ce include cocktailul respectiv acolo, sau colorant. Eu știu?!

Și, dacă pentru trainerii tehnici este un fel de avantaj la început de drum pentru că există această așteptare pentru precizie, pentru informație, pentru detaliu și dacă ei stăpânesc aceste lucruri bifează rapid în fața participanților și le împlinesc nevoile de învățare.
Vezi, tocmai asta poate fi și elementul care blochează mai departe dezvoltarea ca trainer. Pentru că prea multă precizie, prea mult detaliu, prea multă expunere, prea multe informații, obosesc.
Creează tensiuni în grup, unii încep să-ți spună “Uaaau, e prea mult”, “Dar la noi nu se face așa ceva” “…pe noi nu ne ajută cu nimic…”deși sigur o să-i ajute când o să apară momentul, dar acum ăstea sunt semnale că oamenii “nu pot să ducă” ce le oferi doar în forma asta, care poate părea aridă, să spunem, da, doar de livrare de conținut… de aia e nevoie ca trainerii care încep din zona tehnică să înceapă să includă și aceste activități unde exprimăm emoții, interacționăm, râdem, ne distrăm, ne provocăm unii pe alții și această experiență ne creează o altă manieră de a integra cunoștințele și informațiile pe care le-am primit.
Mai mult, ne și rebalansează energetic.

 
Ne mutăm la cei cu “Soft Skills” pentru că cei cu Soft Skills de obicei pleacă din partea ăstălaltă, din partea de interacțiune, din partea de conversații, de discuții, de jocuri din zona de activități de echipă.
Pentru că vezi, conținutul nu e neaparat atât de complex acolo și oamenii nu vin neapărat să memoreze lucruri în povestea asta, ci mai degrabă să-și decanteze niște experiențe, să plece cu niște concluzii.

Poate, ce știu eu, și cu determinarea de a schimba ceva în comportamentele proprii.
Doar că vezi, aici sunt capcanele.
Pentru că dacă aduci oameni care au nevoie de precizie, se vor simți un pic pierduți, nu-și dau ei seama.
Deci “Care era chestia, de ce ne jucam noi cu literele sau cu cartonașele astea?” și “EU vreau ceva serios!” și atunci acel ceva “SERIOS” de fapt apare sub diverse forme: “Ce cărți ne recomanzi?” Că mi se pare că a fost cam “subțire” ce am aflat aici.
Da, deci e nevoie și de partea asta de de consistență și sigur că stilul personal poate să te ajute, dar poate să te și încurce.
Că spui “Aaa…“EU nu vreau să mă formalizez”, “EU nu vreau să vin cu teoria”, “EU nu vreau să vin cu slide-urile”, “EU nu vreau să îi sufoc pe participanți” Corect!

Însă nici nu putem să îi ținem însetați de cunoaștere, da? Și e nevoie atunci ca trainerul de Soft Skills să vină și cu componenta solidă în povestea asta.
Pentru că deși se cheamă soft-skills sunt multe domenii de activitate în care sunt chiar hard-skills. Nah… uită-te la dilema asta: “Sunt trainingurile de vânzări cursuri de soft skills sau de hard skills?” Eu zic că hard-skills.

Asta dacă ești vânzător nu? Da, OK, poate că dacă ești client ziceai “dom’ne, vreau un vânzător cu soft skills cu care să discut, să-mi placă să discut, să… nu știu, să avem o interacțiune interesantă, etcetera.”
Da? Nu e doar despre a ști produsele, poate asta ar fi hard skills, este zona și de cum pun întrebările, poate asta zicem asta ar fi la Soft Skils, da.
Deci cumva la un moment dat cred că nu mai contează.
Ca e parte tehnică, e parte de soft skills, ce este mai important, dacă vrei, este ca trainerii să găsească mixul bun pentru situația respectivă.

Cristian: EU am încercat să să mă pun în pielea personajului, așa, și cred că dacă aș fi la început de drum, m-aș simți puțin copleșit așa de toate lucrurile astea.
Trebuie să faci de unul singur treaba asta?

Marian: Ha, ha, da…
Păi vezi, meseria asta de trainer sau ocupația de trainer sau poate rolul de trainer, că, nu știu poate face altceva la birou, poate să pornească din mai multe direcții.
Poate că e dorința ta și pornești singur și e bine să mergi pe drumul ăsta până ajungi în punctul în care simți că e nevoie de mai mult.
Da, și spuneam mergi în exterior, citești cărți, faci și pe alte cursuri, împrumuți din ceea ce vezi la alți traineri sau poate că, ce știu eu…cineva te-a inițiat, ți-a oferit deja o metodă și asta ți-a făcut accesul mai ușor în povestea respectivă. 

Dar, personal, cred că nu e neapărat nevoie să faci tu totul! Da, poți să mai folosești, să te folosești de ajutor din alte părți.
O manieră bună pentru mine, și este ceva ce oferim și noi la Axioma, este de a participa în cursuri de Train the Trainer pe un subiect (dat), poate că am eu idei despre Leadership și ce aș vrea să livrez într-o sesiune de leadership, dar să particip la o certificare pe leadership mă ajută. Poate că mi-am definit eu o manieră de livrare ca trainer.
Dar să particip într-un Train the Trainer sau într-o sesiune CARTA de certificare, mă ajută. Sau poate că e Time Management zona în care eu vreau să excelez și mă ajută să particip la o  certificare sau acreditare pe această parte.
Poate este zona comportamentală sau de personalitate și atunci merge să sau merită să mergi la o sesiune la Persolog nu știu… sau la noi împreună cu Persolog, da, despre modelul de personalitate sau despre Reziliență sau despre… din nou Time Management, da, sau Stress Management. 

De ce? Pentru că ai acces instantaneu la un conținut care este validat în sute, poate mii de sesiuni, la niște activități unde s-a trecut prin partea de rafinare, oamenii au văzut cum reacționează participanții, ce trebuie să facă, care este logica, ce trebuie să faci tu ca trainer ca activitățile alea să poată (să) fie facilitate la nivel foarte bun și de obicei chestia asta dă un boost, te așează pe un alt platou. 

Da? Indiferent că vin din zona tehnică nu știu…am participat la sesiuni de certificare pe Project Management sau Agile, indiferent că vine din zona de Soft Skills și menționam aici partea de Persolog sau Hogan de exemplu, da?
Unde afli despre tine despre personalitate, despre stilul propriu, te ajută să conștientizezi, te ajută să interacționezi cu alții, dar mai ales te ajută să-i înveți pe alții să treacă prin genul ăsta  de experiențe.
Așa că da, după ce ai ceva jocuri în picioare cum aveam această expresie, poți să zici “Hai să văd și eu cum fac alții”.
Multe din elementele astea o să vină ca o validare, că tu le știai deja și asta o să-ți dea confirmarea că ești acolo unde trebuie, însă o să dai de lucruri noi, o să vezi abordări sau rafinari care o să te ajute cu adevărat să-ți crești nivelul.

Despre deprinderea unei abilitati

Cristian: Acum la final, Malcolm Gladwell spunea că pentru a atinge măiestria ai nevoie de 10.000 de ore de efort conștient.
Ce părere ai?

Marian: Da! E o carte interesantă, parcă “Outliers” se cheamă, da, cea scrisă de Malcolm Gladwell, el este un jurnalist parcă de la New York Times, sper că nu greșesc…care a propus multe teme provocatoare, asta este un dintre ele.
Ce ne spune aici, e că este vorba de efort susținut, de efort conștient, da?
Pentru a obține acest rezultat. 

Dacă facem un calcul, 10.000 de ore, nu știu… dacă iei în considerare 8h pentru o zi de lucru și vreo 250 de ore în care muncești pe an pentru că restul poate sunt concediile și vacanțe.
Scuze, 250 de zile. Da, 250 de zile. Restul sunt poate vacanțe sau nu ai timp pentru a practica lucrurile astea. Ajungi undeva la 5 ani.
Poți să ajungi un profesionist în 5 ani?
Cred că DA! Cred că da, însă vezi,  asta nu ar trebui să te descurajeze…
Pentru că 5 ani trec ca mâine…și toți pornim dintr-un punct în care NU este maiestria obiectivul nostru principal…

Pentru noi este important să reușim să operăm în acest domeniu, să putem să ținem cursuri, să putem să trăim experiența, să ne maturizăm ca trainer.
Deci să intrăm pe acest traseu și din punctul meu de vedere aș propune altă perspectivă: Nu 5 ani, aș propune 6 luni!
Asta este experiența pe care am avut-o eu, sunt multe domenii de activitate în ziua de astăzi pe care le poți accesa relativ rapid.
Chiar și zone cum ar fi, nu știu, partea de programare, sau partea de Project Management sau partea de Marketing da, odată nu știu, ce ai trecut printr-o facultate sau poate, nu neapărat, depinde, dacă ai inițierea potrivită, dacă ai cadrul de expunere și poți să practici undeva la 6 luni, reușești să faci asta.
Și spun pentru că fac asta multe companii.
Angajează oameni cu potențial și după o jumătate de an, oamenii ăia sunt specialiști în marketing sau țin traininguri interne sau ce știu eu, au intrat într-o echipă de programare, sau creează arhitecturi hardware sau pur și simplu devin buni la vânzări și sunt gata să-i învețe și pe alții.
Da? Cam asta ar fi ideea, cred că 6 luni undeva, nu știu. Poate mai mult, la alții poate mai puțin, depinde și de oportunitățile pe care le au, însă cred că dacă ai hotărârea, determinarea și pui ceva muncă în povestea asta, o să reușești.

Cristian: Perfect!
Mulțumesc frumos Marian, asta a fost totul pentru acum.
Dacă n-am reușit să răspundem pe deplin la întrebarea respectivă, poate ne auzim cu altă ocazie.
Până atunci, vă urez numai bine!
La revedere!

Marian: La revedere tuturor!
Mulțumesc frumos, Cristian!

Cristian: Cu multă plăcere!