Blog AXIOMA

Articole despre Agile, Project Management, Leadership

Ela Voicheci - Interviu cu un trainer certificat ACL

Ela Voicheci - Interviu cu un trainer certificat ACL

Cine este Ela, te rog sa ne spui cateva cuvinte despre tine

Sunt o persoana sincera si directa, careia ii place sa faca schimb de idei si experiente cu altii, sa ne dezvoltam impreuna. Majoritatea prietenilor si colegilor mei considera ca interactiunile cu mine ii ajuta sa vada lumea “cu alti ochi”, ceea ce ma face sa cred ca imi ating, in mod constant, obiectivul de viata si anume sa fiu cea mai buna versiune a mea, la un moment dat (aici si acum).

Cel mai mult apreciez independenta, sa fac orice, oricand si oricum - in limitele bunului simt si in mod responsabil, evident -,  respectand, in acelasi timp, nevoile si opiniile celorlalti. Prefer sa fac ceva (orice) pentru ca pot si vreau, nu pentru ca “trebuie” si sunt, in permanenta, in cautare de noi provocari - in opinia mea, orice problema este o oportunitate, orice esec - o sansa de dezvoltare si orice experienta - un izvor de cunoastere!

Pentru mine, “learn-unlearn-relearn” este un stil de viata care se “traduce” prin relatie invers proportionala a cunoasterii: cu cat cunosti mai multe, cu atat iti dai seama cat de putine stii si cat de multe mai ai de descoperit!

 Cu ce te ocupi la munca, ce te-a determinat sa alegi aceasta pozitie?

Aveam 18 ani cand am venit in Bucuresti, singura printre “straini” si numai campusul studentesc era de doua ori cat oraselul in care am copilarit, unde toti se “stiau de prieteni”; am trecut de la confortul parintesc, un trai lipsit griji, la realitatea dura a vietii de adult. Cine voiam sa fiu in viata era responsabilitatea mea si ce aveam sa aleg in prezent (vorbim de inceputul mileniului III) urma sa ma defineasca in viitor.

Aceasta a fost, de fapt, prima etapa majora a vietii mele si una dintre cele mai importante decizii am luat-o atunci: voiam sa urmez o cariera economica, asa ca am ramas in ASE. Facultatea, desi nu m-a invatat mare lucru (ca mai toti tinerii absolventi, nu stiam sa fac nimic, practic), mi-a deschis orizontul gandirii si mi-a scos in cale un mare profesor, care m-a “atras” in domeniul resurselor umane. Astfel, am urmat un master in Managementul Resurselor Umane si astazi, dupa mai bine de 15 ani de activitate in acest domeniu, nu ma vad facand altceva!

Imi place sa lucrez cu oameni, pentru oameni si, de-a lungul timpului, am trecut prin toate ariile HR, de la administrare personal si salarizare, recrutare si dezvoltare, la bugetare, studii de satisfactie, analize si politici complexe. Am urmat diverse cursuri de formare si perfectionare in zona resurse umane, unele certificate la nivel international, pentru ca tot timpul exista loc de mai bine... in special in conditiile economice, tehnologice si sociale actuale, cand totul este intr-o continua schimbare si transformare.

 

Ai putea sa ne impartasesti o situatie din viata ta profesionala, de care iti amintesti cu drag?

Multumesc pentru intrebare... este interesant cum prima situatie de care imi amintesc cu drag a fost, in acelasi timp, una dintre cele mai dificile decizii pe care am luat-o!

Aveam o pozitie importanta intr-o multinationala, bine remunerata si eram apreciata - tocmai finalizasem, cu succes, un proces de fuziune  in care rolul meu (pe parte de resurse umane, desigur) fusese unul semnificativ. Cu toate acestea, ma simteam ca un executant-junior pe o pozitie de conducere iar angajatii (de care ma simteam, oarecum, responsabila) erau priviti ca simple instrumente de lucru (robotei). Mediul devenise toxic pentru o persoana care isi dorea sa creasca si sa ii creasca pe altii; efectiv, simteam ca ma sufoc. Statutul (social si financiar) nu mai imi aducea nici cea mai mica satisfactie si am preferat sa accept o oferta intr-o firma mult mai mica, pe o pozitie de specialist, cu remuneratie mult diminuata, doar pentru a-mi “apara” valorile si obiectivul de viata!

Asa cum spuneam mai devreme, orice problema este o oportunitate si, poate, daca nu as fi facut acel pas inapoi atunci, nu as fi ajuns azi ceea ce sunt. Sunt mandra de mine ca nu am facut compromisuri cu ce era si este important pentru mine si imi intareste convingerea ca oamenii nu pleaca din organizatii, ci oamenii parasesc oameni, dupa cum rezultatele excelente ale unei organizatii de top sunt incununarea mincii unei echipei intregi (nu ale unui singur manager, oricat de bun organizator ar fi acesta).

 In fara job-ului, ce-ti place sa faci in timpul tau liber?

In timpul liber imi place sa citesc (in special din zona de dezvoltare profesionala) si sa calatoresc: sa vizitez locuri noi, sa experimentez lucruri pe care nu le-am mai facut, sa “traiesc” traditii si culturi cat mai diverse, sa schimb idei si experiente cu persoane diferite, care sa ne imbogateasca, reciproc, viata. Preferatele mele sunt tarile nordice, unde ma duc in fiecare an si care nu inceteaza sa ma impresioneze prin nivelul ridicat de cultura si civilizatie.

 De unde preocuparea ta pentru leadership?

Cred ca preocuparea pentru leadership este o imbinare a tuturor celor de mai sus: a felului meu de a fi, a obiectivului meu de viata, a experientelor si deciziilor mele de pana acum. Vreau sa va impartasesc unul dintre citatele mele preferate:

“The best way to predict the future is to create it”.

Iar mie imi plac oamenii pasionati de cunoastere si dezvoltare, care vor sa-si testeze limitele si sa-si depaseasca conditia, oricare ar fi aceasta! Pana la urma, cui nu-i place ce e bun si frumos? Si, daca-mi pot aduce aportul in a face ceva mai bun si mai frumos, de ce nu? Caci ce este leadership-ul, daca nu “a face bine lucruri bune” (“doing the right things right”)? In opinia mea, obiectivul meu de a fi cea mai buna versiune a mea (si a oricui) la un moment dat este chiar esenta leadership-ului!

 Te rog sa nominalizezi trei provocari cu care se confrunta cei care fac primii pasi in conducerea echipelor

Primele provocari care-mi vin in minte pentru cei la inceput de drum in leadership, mai ales in contextul generatiei millenials sunt:

  • comunicarea obiectivului comun al echipei intr-o maniera cu care sa rezoneze (macar la anumite niveluri) fiecare membru al echipei, astfel incat sa-si asume propriile responsabilitati la nivel de individ, sarcina si echipa. Mi-e greu sa-mi imaginez cum ar putea cineva sa-si aduca aportul la realizarea oricarui obiectiv atunci cand nu-si constientizeaza rolul si importanta sa in indeplinirea sarcinii de ansamblu (cand o rotita nu functioneaza, intregul sistem e disfunctional).
  • monitorizarea rezultatelor pe parcursul derularii proiectului, cu acordare constanta de feedback constructiv si feed-forward. Aplicate corect, acestea pot fi instrumente cheie in motivarea si engagement-ul angajatilor. Totusi, atunci cand nu sunt utilizate corespunzator, pot fi privite drept critici, angajatii devin reticenti, productivitatea scade si echipa se dezbina.
  • construirea spiritului de echipa si motivarea (in special cea non-financiara). Asa cum spuneam mai devreme, oamenii pararesc oameni, asa incat intelegerea nevoilor individuale, ascultare activa, acordare de suport atunci cand este cazul si recunoasterea meritelor sunt elemente-cheie in formarea si mentinerea echipei.

 In ce fel raspunde modelul Action Centred Leadership (ACL) cautarilor tale?

Modelul ACL este veriga lipsa sau, mai bine zis, piatra de temelie, fundatia pe care vin sa construiesc cu celelalte cunostinte pe care le detin. O structura simpla, cu cele 3 cercuri reprezentand 3 elemente de sine statatoare (sarcina, echipa si individul), aparent banale, care pot functiona, fiecare, independent, la nivel de baza, insa care, atunci cand sunt suprapuse genereaza rezultate fabuloase, vizibile si de durata!

Rolul unui leader bun (la a carui formare imi doresc sa particip) este acela de a le aduce impreuna, in special prin:

  • dezvoltarea individului, cu nevoile si aspiratiile lui;
  • construirea si mentinerea echipei;
  • realizarea sarcinii si atingerea obiectivului.

Spre deosebire de alte modele de leadership, care mi se par, cumva, intangibile (wishful-thinking) in conditiile economice actuale din Romania, modelul ACL mi se pare un obiectiv SMART (Specific, Masurabil, cu probabilitate mare de a fi Atins, Realistic si posibil de definit in Timp) pentru orice organizatie care isi doreste sa creasca in zona de leadership.

 Cum a fost experienta de certificare ca trainer ACL?

Citisem cateva carti scrise de John Adair cand am aflat de posibilitatea certificarii in Romania, asa ca nu am stat prea mult pe ganduri!

Pentru mine a fost o experienta minunata (nici nu ma asteptam la ceva mai jos de la Marian si Axioma J), un schimb genial de cunostinte si opinii, cu informatii clare si foarte bine structurate.Pe langa faptul ca imi doresc sa ii dezvolt pe altii, aceasta experienta m-a ajutat si la nivel personal, sa devin un leader mai bun - si echipele mele pot confirma cateva schimbari pe care le-am implementat deja in acest sens.

 Ce te gandesti sa faci pe viitor, din rolul de trainer certificat?

Desi vechi, modelul ACL a intrat destul de recent pe piata din Romania si retincenta la schimbare in mediul organizational incert este destul de mare, asa ca intentionez sa il corelez cu un alt proces care a capatat amploare in ultimii ani - coaching-ul.

Tocmai pentru ca am mai condus procese de schimbare si (imi place sa cred ca) invat din greselile anterioare, voi incepe intai prin constientizarea de catre ceilalti a noilor tendinte: in ce consta modelul ACL, cum actioneaza oamenii in diverse ipostaze in functie de nevoile lor in anumite momente, de ce este importanta motivatia si cum poti creste engagementul, cum poate ajuta coaching-ul degrevarea leaderilor de sarcinile mai putin importante si care sunt beneficiile utilizarii modelelor de coaching in loc de diverse stiluri de management applicate (inca) in mare parte din companiile din Romania pentru atingerea obiectelor.

Ma gandesc chiar la un mix de prezentari (ce?) si workshop-uri (cum?) cu diverse grupuri care, la randul lor, sa transmita informatiile si experientele altor persoane interesate, mai ales ca vreau sa organizez workshop-urile in stil de explorare prin joaca!

 Care sunt motivele pentru care ai recomanda certificarea ACL si altor traineri care pregatesc echipe de manageri si lideri?

 Modul de expunere si organizare a unor informatii relativ cunoscute m-a impresionat placut si m-a ajutat sa-mi imbunatatesc:

  • capacitatea de imbinare a elementelor din surse diverse, intr-un mod propriu, care sa ma reprezinte,
  • abilitatile de prezentare si facilitare a unei dezbateri libere,
  • atitudinea fata de publicul-tinta (tinand cont, in egala masura, si de efectul/impactul pe care doresc sa-l obtin).

Pentru mine, Axioma Solutions inseamna calitate si profesionalism la standarde internationale!