Cum sa devii trainer
Podcast Axioma
Episodul 3
Notă: Acesta este transcriptul înregistrării live din data de 9 februarie 2024.
Nicoleta: Bună tuturor!
Bine ați venit la un nou episod al podcast-ului Axioma! Eu sunt Nico, îl am alături de mine pe colegul meu Marian.
Bine ai venit!
Marian: Bună Nicoleta.
Nicoleta: Discutam de ceva timp încoace despre cum poți ajunge trainer în zilele noastre, s-au cristalizat între timp câteva idei interesante și utile, pe care ne dorim să le împărtășim și cu voi în cele ce urmează.
Marian – Evoluția personală
Hai să vedem cum poți deveni trainer.
În orice situație există mai multe trasee posibile care te duc la destinație, așa că Marian, îți propun să ne uităm și să ne inspirăm într-o primă fază din parcursul tău personal.
Ești trainer de 20 de ani, zic bine, 20?
Marian: Da, uite, chiar anul ăsta se împlinesc 20 de ani de când am început să lucrez în domeniul ăsta de activitate.
Este drept că am mai avut și înainte diverse tentative, susținute de către colegii mei care au văzut ceva acolo, au văzut ceva potențial și mi-au oferit această ocazie.
Nicoleta: Bun, păi la cât mai mulți, nu știu, parcă așa este urarea, nu?
La cât mai mulți, înainte.
Marian: Sigur, sigur că da.
Nicoleta: Livrezi și în sală și în online în format LIVE.
Povestește-ne, te rog, cum te-ai pus pe acest drum!
Care au fost primii pași pe care i-ai făcut pentru a ajunge să intri într-o sesiune de curs cu încrederea că o poți livra cu succes?
Marian: Ok, păi.
Am început cu un pic de inconștiență să spun așa.
Îmi amintesc cred că (în) 1997, când am avut pentru prima dată ocazia să lucrez într-o companie, unde dezvoltam acolo o soluție de raportare pentru vânzări, pentru distribuție.
Și la un moment dat, managerul de vânzări mi-a spus că a avut un vis și că eu o să țin un training celorlalți 13 analiști de vânzări, despre cum poți să folosești Microsoft Access ca să consolidezi niște date dintr-un sistem de facturare și ulterior să poți să construiești acele rapoarte pentru management care oferă material bun pentru decizie.
Da, cam asta a fost prima situație.
Aveam 2 colegi care erau la momentul ăla, hai să spunem seniori cumva, în poziția respectivă, dar care cumva întorseseră spatele acelei propuneri. Eu n-am știut că colegii mei au spus nu deja, așa că am luat în serios povestea asta și îmi amintesc că am livrat folosind Word pe videoproiector.
Dacă îți poți imagina!?
Nicoleta: Aaa, ok.
Marian: Asta a fost prima experiență și a fost un material interesant, 13 colegi încântați, nu mai avuseseră ocazia să treacă prin această experiență. Bineînțeles că nici eu, însă se pare că a ieșit treaba bine.
Obiectivele pe care colegii și le-au propus la momentul respectiv, să aliniem nivelul de înțelegere și să obținem încredere în extragerea datelor și în raportare, a fost atins cu succes.
Îmi amintesc după aia că a trebuit să fac și un material mai detaliat, că e clar că nu fusese chiar ce trebuie, am făcut și materialul ăla detaliat și uite așa am ajuns să scriu pentru prima dată un material de training.
Și după aia nu s-a mai întâmplat nimic, câțiva ani de zile.
Așa că mergem undeva pe repede înainte, am mai avut ocazii ici și colo să fac training-uri din picioare cum se spune.
Respectiv să arăt, să demonstrez colegilor diverse sisteme informatice sau pe partea de Project Management.
A fost un proiect interesant, când exista Connex, înainte de Vodafone, am făcut parte dintr-o echipă care a dezvoltat o metodologie de Project Management numită „Prommit” la vremea respectivă și care ne-a ajutat cumva să ne organizăm mai bine relația cu vendorii, ca departament de IT, în relația cu departamentele de business și să folosim un sistem unitar.
Și din echipa aia la fel, eu am fost cel care a trecut prin experiența asta de prezentare, mai degrabă, de…
Hai să spunem de a-și asumat rolul de consultant în povestea respectivă.
Și a fost o experiență interesantă, tocmai de aceea, undeva în 2003-2004 au apărut și primele oportunități de-a ține cursuri în sală, pe partea asta de Project Management. Astea au fost chiar începuturile ca și trainer, fără să fi avut parte totuși de o pregătire formală pe acest teren care necesită niște cunoștințe specifice.
Nicoleta: Am înțeles…
Marian: Da.
Nicoleta: În tot timpul ăsta ai livrat multe sesiuni, să fie de ordinul sutelor, miilor?
Marian: Suntem, suntem clar în zona de mii.
Nicoleta: De mii.
Marian: De mii de sesiuni și chiar dacă am început într-o zonă destul de specializată, partea de Project Management.
Îmi amintesc primii clienți, nu știu, Banca Transilvania, JTI, HP la vremea respectivă, da. Era o sete de cunoaștere pe acest teritoriu și ulterior parte de Finance for non Finance, pentru că și aici cred că încă sunt zone în care managerii au nevoie de ajutor.
Ușor, ușor undeva în jur de 2010, împreună cu colegii de la Axioma am extins paleta de cursuri.
Nicoleta: Mhm.
Un moment de gratitudine
Marian: Continuând să lucrăm cu companii medii și mari, în partea asta și având și parte de o pregătire mai solidă, sunt oameni în cariera mea cărora trebuie să le mulțumesc, da.
(Oameni) care au avut fiecare o influență pozitivă la momentul respectiv, Sorin Feroiu care mi-a oferit ocazia pentru prima dată să particip într-un curs de Train the Trainer de la Achive Global, da?
O mare companie, care cred că a scris istorie în training-ul din România.
De asemenea, alți oameni care au avut și ei influența lor Dan Berteanu, Diana Rosetka. Personal am beneficia de coaching de la Adrian Badea, pe această zonă de proces, de schemă, cum îi place lui să spună, de flux, prin care cumva reușești ca în sală de curs să livrezi la un nivel de calitate de la o grupă la alta, la același nivel de calitate, indiferent că tu ești astăzi într-o pasă bună, într-o pasă proastă sau ai o grupă care colaborează cu tine sau colaborează mai puțin cu tine.
Astea au fost niște experiențe, iar după 2013, situația în care m-am aflat, în căutarea de a deveni unul dintre oamenii cu bună specializare pe partea de training de lidership m-a adus în Marea Britanie.
Nicoleta: Mhm.
Marian: Unde alături de echipa de la de Adair Leadership (fost Adair International) am avut ocazia să învăț training de la englezi, să spunem așa și de asemenea să fructific ceea ce învățasem până la momentul respectiv în sesiuni livrate chiar în Anglia.
Și asta a fost o validare cumva a trecutului de până atunci, dar în același timp și un moment de claritate, unde ne aflăm, ce putem să oferim cu adevărat în această zonă.
Cam, cam astea au fost, să spunem, momentele de fixare, cumva, a unor practici bune pentru a livra super training în sala de curs.
Tranziția către modelul hibrid de livrare
Iar apoi cu… după cum știi cu perioada de pandemie, când toată lumea a virat cumva spre online și a început să livreze în această manieră, am avut și bucuria de a avea parte de suport din partea colegilor de la Centriqa și de la Axioma (Solutions), să dezvoltăm CARTA și Colltrain, da.
Nicoleta: Mhm.
Marian: CARTA, metodă pentru livrarea cursurilor online cu activități experiențiale, Colltrain o platformă Software cu care să aduci activitățile experiențiale în trainingul online.
Da, cam asta a fost experiența noastră; seamănă, nu e la fel, e la fel, e un pic diferit, sigur, atunci când ai ocazia să aduci varietate în manierele de livrare cred că te desăvârșești tu ca profesionist.
Nicoleta: Mhm, ok.
Deci învățare continuă, pregătire, să te înconjori de oamenii potriviți de la care poți învăța și de la care te poți inspira, o metodologie bună, platformă, da, instrumente din acestea cu care să poți face treabă bună și în online și în sala de curs.
Ar mai intra ceva în kit-ul acesta al unui, al unui trainer?
Asta ca să învețe și ascultătorii din asta și să preia câteva elemente bune din kit-ul pe care tu îl folosești.
Un trainer bun crește aproape de o echipă valoroasă
Marian: Mhm.
Păi în afară de partea asta de platformă, de metodologie, de…, aș mai adăuga și o componentă umană.
E foarte valoros să ai lângă tine o echipă cu care să împărtășești experiențe, cu care să îți propui să experimentezi anumite tehnici la un moment dat, cu care să poți să măsori rezultatele și uite așa să poți să crești și tu, să crească și echipa.
Părerea mea e că e destul de greu să reușești, în acest domeniu, ca un lup singuratic.
Aventuri în sala de curs
Nicoleta: Mhm, mhm. Am înțeles. Da.
Uite pentru că învățăm și din greșeli, îți amintești vreo, de vreo situație mai poate chiar mai amuzantă pe care, pe care ai traversat-o și de care îți aduci aminte acum cu plăcere și din care bineînțeles ai învățat ceva anume?
Marian: Da. Da, că uite zici…
Era vorba de un curs de Project Management la Moeciu, cred că undeva în anii 2006-2007, în perioada respectivă.
Și trebuie să recunosc că nu m-am ocupat atât de atent de partea de organizare, a fost acolo o agenție implicată, în sfârșit, am fost asigurați că totul e în regulă.
Noi ne-am întrebat ce este în regulă, însă am ajuns de dimineață și am observat cu stupoare că în sala respectivă, exact în mijlocul sălii era un POM, deci acea cabană a fost construită în jurul unui pom.
Nu aveai nici un unghi din care să faci proiecție și mai mult decât atât, localnicii, să spunem, când a venit vorba de a oferi un ecran de proiecție au venit cu niște scânduri și un cearceaf.
Asta a fost, asta a fost improvizația.
Nicoleta: Au improvizat, da.
Marian: Da, exact.
Mai mult decât atât, hai să spunem că până aici lucrurile oarecum erau sub control. Flipchart-ul nu stătea pe picioare, da flipchart-ul de… ok, așa că deja a trebuit să facem niște lucruri pe care clar nu le mai făcusem până atunci.
Și uite cum ai livrat curs de Project Management fără să arăți niciun slide și umplând cum, am umplut cumva peretele de dinainte cu foi de flipchart că să avem zone în care să desenăm, pentru că nu aveai cum să desenezi în partea ailaltă, să faci nici o, nici o schemă.
Da… se pare că ești bine, feedbackul a fost excepțional, dar cred că ne-am luat-o lecția de la momentul ăla.
E important să poți să știi atât de bine materialele și activitățile, încât să le poți recita la o cafea cu un prieten.
Și de fapt povestea cu activitățile, cred că a devenit și mai clară atunci când am trecut (în) online. Pentru că dacă înțelegi cu ce activități oamenii operează cel mai bine, o să poți să scazi presiunea de pe tine ca trainer, de pe echipă și în același timp să le oferi și oamenilor o experiență fantastică.
Nicoleta: Mhm, ok. Am înțeles.
Bună lecția de viață, da și într-adevăr foarte amuzant contextul. Și de ce nu, ar putea să se repete într-o formă sau alta.
Marian: Mda, să sperăm că nu, totuși.
Nicoleta: Da. Bun.
Hai să ne uităm acum Marian, dintr-o altă perspectivă.
Idei pentru călătoria de dezvoltare (ca trainer)
Tu, la rândul tău, pregătești oameni să devină traineri.
Din experiența ta și altor specialiști cu care ai colaborat de a lungul timpului.
Cum îi îndrumi, acum, pe începători să procedeze pentru a pune lucrurile în mișcare rapid, confortabil și în același timp lipsit de riscuri majore?
Marian: Mhm.
Păi cred că totul pleacă de la mindset, mai degrabă de la o conștientizare unde ne aflăm noi în momentul ăsta.
Pun această întrebare: unde ne situăm în relație cu povestea asta “Training”?
Ce mă leagă pe mine de chestia asta cu trainingul?
Mă leagă nu știu… o fascinație, mi se pare că este “super tare” să fii trainer, mă visez și eu făcând asta, deci suntem într-o zonă din asta mai degrabă de a aprecia ce fac alții.
Nicoleta: Mhm.
Marian: Probabil că merită să mai stăm un timp sau merită să continuăm traseul ăsta, să ne expunem la training, să observăm ce fac alții până când ne dăm seama că într-adevăr este ceva acolo care se face într-un fel anume.
Nicoleta: Mhm.
Marian: Și cred că ăla este momentul în care lucrurile își schimbă cumva direcția.
De la a fi un consumator de conținut la o persoană dispusă să creeze conținut și să livreze conținut pentru că important cum mă văd eu pe mine la un moment dat.
Eu (viitorul trainer), mă văd ca o persoană care caută să se îmbogățească tot timpul, caută să descopere lucruri noi, caută să consume experiențe noi sau este o persoană capabilă să genereze aceste experiențe.
Și o dată ce ajungem în punctul respectiv aș recomanda 2 trasee.
Unul este de a intra în contact cu metodele de livrare.
Și ăsta e motivul pentru care suntem bucuroși de oaspeți de fiecare dată la mini training-ul CARTA, care se întâmplă undeva o dată pe lună, 2 zile miercurea și joia de la ora 06:00, 2 ore, da.
Nu e ceva foarte complex, da.
Oferă această oportunitate să vezi cum funcționează pentru că vin și alți oameni interesați de subiectul ăsta.
Respectiv, cum putem să ducem training-ul online din sala de curs sau din sala de training în livrări LIVE cu același nivel de interacțiune.
Și atunci, poți să afli de la alții experiențe, poți să împărtășești experiențele tale proprii, poți să înveți lucruri noi.
Iar pe de altă parte, să găsească care este acel filon, pentru că fiecare dintre noi a început să facă training dintr-o zonă în care s-a simțit confortabil să vorbească sau despre care s-a simțit confortabil să vorbească.
Dacă eu am început cu partea de Project Management, fiind certificat în zona asta la vremea respectivă și livrând în proiecte mari și având o experiență deja acumulată. Poate că alții se simt confortabil să pleacă din…, scuzați-mă, să plece.
Nicoleta: Mhm.
Marian: Dinspre zona de Vânzări sau din zona de Customer Service sau din zona de Management.
Fiecare are un filon de la care, hai să spunem, își ia startul.
Și din punctul ăsta, este important să rămâi în contact cu subiectul, să-l înțelegi cât mai bine, dar în același timp să pornești în această aventură de a-l împărtăși și altora.
Sunt câțiva pași pe care poți să-i faci fără să vii la niciun curs.
Respectiv, să pui câteva slide-uri la un loc, nu știu…, folosind PowerPoint sau Canva sau orice altă platformă consideri tu că te ajută să-ți pui ideile în ordine.
După care, este această căutare a unor prime “victime” să le spun așa, prieteni, colegi familie, gata să te asculte, gata să-ți dea feedback.
Să ai ocazia să observi care sunt reacțiile lor, să ai ocazia să vezi ce anume îi atrage din ce ai făcut tu, astfel încât să te poți tu cunoaște mai bine.
Poate că e vorba despre carisma ta, ce știu eu, unii merg pe filonul ăsta.
Poate că este despre abilitatea ta de a explica lucruri complicate într-o manieră simplă. Poate că pur și simplu este vorba de răbdarea ta, da sau de energia ta.
Eu știu?… nu știu.
Însă e important să descoperi la tine care sunt acele elemente și să continui acest traseu dintr-o abordare conștientă.
Ehh, ăsta cred că e momentul în care ești gata să fii cu adevărat inițiat.
Ești gata să faci un pas într-o sală de curs, acolo unde vorbim de Train-the-Trainer sau desigur online, da.
Online poate fi mai rapid dar nu este singura cale
Că există această oportunitate și apropo, aici aș face o paranteză, cred că fiecare trebuie să plece din punctul în care se simte confortabil sau unde își dorește să performeze cel mai bine, ori dintr-o parte.
Deci ori de unde îți place ori de unde crezi tu că o să poți să performezi cel mai bine.
Și de obicei chestia asta cu performatul cel mai bine are legătură și cu oportunitățile reale.
Poate că ti se întâmplă ce mi s-a întâmplat mie..
Un manager solicită să pregătești alți colegi.
Poate că un apropiat îți sugerează să ajuți un client, pot fi scenarii diferite.
Până la urmă ce ne interesează pe noi aici este să pleci din acel punct în care tu te simți în control.
Și de ce spun asta?!
Am observat că pentru trainerii care au 10 ani de experiență în sala de training, este câteodată dificil să pornească online.
Cum traineri care au descoperit atracția pentru această meserie o fac foarte ușor, dacă au pornit online, însă în sala de curs intrăm într-o zonă de stres.
Nicoleta: Mhm.
Marian: Ce facem cu flipchart-ul ăsta?
Cum folosind videoproiectorul?
Ce lipim pe perete?
Cu ce lipim pe perete? Și așa mai departe, știi la, știi la ce mă refer. Toate aceste detalii. Cum așezăm sala?
Unde stăm?
Cum îi împărțim pe oameni?
Da. Lucruri care altfel nu se văd online, da. De asta spun că sunt cu bune și cu rele ambele metode, ajută.
Deci e important să pleci dintr-o zonă în care te simți confortabil și părerea mea pentru cei care acum sunt la început de drum, online e mai ușor.
Pentru că nu trebuie să închiriezi o sală sau să faci rost de una poate fără bani, nu trebuie neapărat să deplasezi lumea până acolo, nu trebuie neapărat să organizezi toate aceste mici detalii.
Probabil că tu pe computerul tău acasă, cu camera video și cu microfonul și cu ZOOM sau Microsoft Teams.
Deja te descurci la un nivel, la un anumit nivel probabil suficient cât să poți să dai drumul la treabă.
Nicoleta: Mhm.
Marian: Cam asta le-aș recomanda să facă și știți cum este…
E ca la fotbal!
Regulile nu sunt atât de complicate, se învață.
Sunt ușor de învățat de către toată lumea, secretul e să ai jocuri în picioare.
Da!
Multă practică. Mult feedback!
Îmbunătățirea manierei proprii, poate îmbunătățirea modul în care tu te porți, te comporți în fața sălii inclusiv, poate să acumulezi informații sau să-ți dezvolți abilități pe care nu credeai până la momentul ăsta că trebuie să le dezvolți.
Cam asta ar fi.
Gânduri de final…
Nicoleta: Ok, mulțumesc.
Acum, pe final un gând, un ultim sfat.
Marian: Păi, cred că dacă îți dorești să fii trainer tocmai ai descoperit o meserie care nu se prăfuiește, să spun așa.
Nicoleta: Mhm.
Marian: Există multe meserii, multe ocupații pe care poți să le practici și după pensie. Cât timp te mai duce mintea și te descurci să vorbești și să îți exprimi ideile de o manieră clară.
Și pentru cei care sunt la început de drum poate să aducă și alte avantaje este un “side-hustle” interesant, da.
Poți să lucrezi, să fie un analist de vânzări într-o anumită companie, la fel de bine poate pot să țin cursuri de Excel legat de subiectul ăsta sau de PowerBI, pot să fiu sales manager într-o altă companie și să cred că pot să ajut alte echipe să își facă treaba excepțional.
Nu mai punem la.., hai să spunem așa, nu mai luăm în calcul tot ce se întâmplă acum în lumea Agile.
Deci există oportunități pentru fiecare dintre noi să se dezvolte.
Și eu zic că ele trebuiesc abordate cu curaj în primul rând.
În al doilea-lea timp (rând) cu răbdare pentru că e nevoie de ceva timp ca fiecare dintre noi să ajungă pe acest teritoriu.
Și după un timp, s-ar putea să descoperim cu adevărat care este și menirea noastră din punctul ăsta de vedere.
Despre motivație
Sunt traineri, ne numărăm și noi printre ei, care își trag energia din povestea asta și anume că îi văd pe alții cum se dezvoltă îi văd pe alții cum cresc, da.
Eu personal, ăsta consider că este scopul meu în viață.
Să-i ajut pe alți oameni să își descopere talentele, să-și construiască abilitățile cu care să își împlinească aceste obiective profesionale sau personale.
Pentru alți traineri poate că este vorba despre, pur și simplu motivația de a găsi o scenă.
Nicoleta: Mhm.
Marian:
- Unde să fie în lumina reflectoarelor.
- Unde să își folosească talentele personale.
- Unde să fie apreciați.
- Unde să se descopere ei pe ei înșiși.
- Pentru alții este vorba de a-i distra…
Nicoleta: Mhm.
Marian: Pe participanți, da.
Nu știu, poate sau de a-i motiva sau de a-i inspira.
Sunt multe forme în care tu poți să faci training și atunci când ceea ce faci tu este aliniat cu ceea ce te motivează și te duce înainte, nu se simți niciodată că ești obosit sau că ești deprimată sau că ești demotivat sau nu o să fii niciodată înspăimântat că nu poți s-o scoți la capăt.
Nicoleta: Mhm.
Marian: Da?
Cam asta ar fi sfatul meu.
O componentă practică, desigur sperăm să…, dacă ați găsit interes în această zonă de training și ați luat decizia să porniți în această călătorie.
Sperăm să fim și noi unul din locurile de popas, la care să vă opriți și împreună să vă însoțim cel puțin pe unul din segmentele călătoriei voastre.
Poate unul din cele mai importante! Nu știu…
Partea asta de inițiere sau partea de consolidare ca profesionist în training sau coaching sau ce știu eu…, să avem ocazia să îmi stăm la o cafea să schimbăm idei pe subiectul ăsta în oricare din momentele care sunt importante pentru noi.
Nicoleta: Super.
Îți mulțumim pentru, pentru cele pe care le-ai împărtășit acum, pentru aceste idei.
E într-adevăr minunat să știi că ai pe cineva care te poate însoți pe tot parcursul ăsta. Abia aștept să ne revedem și să mai povestim pe acest subiect.
Toate bune până data viitoare.
Marian: Ok. Mulțumesc frumos Nicoleta.
Nicoleta: Mulțumesc și eu.